1. Atunci iubești deplin cu-adevărat,
cât poţi să te supui celui iubit!
/: Atunci, din ce-i străin şi necurat, (bis 2)
nu te-ntinează - ești întreg ferit! :/

R: Iubirea, iubirea
coboară-n noi Dumnezeirea!

2. Iubești pe Dumnezeu și pe Hristos
cât te supui și-asculţi Cuvântul sfânt.
/: Şi viitoru-atunci îl ai frumos (bis 2)
când azi trăieşti frumos pe-acest pământ! :/

3. Din Dumnezeu, iubirea vine-n duh,
şi trupu-o dă la toţi - să-i poţi iubi!
/: Iubirea te ridică în văzduh, (bis 2)
de duhul lumii să te poţi păzi! :/

4. Ca Dumnezeu, atunci iubeşti deplin,
când arzi în focul dragostei de Sus!
/: Atunci și-n trup și-n duh tu ești senin, (bis 2)
și porţi în tine chipul lui Isus! :/

I: Cântările Harului, volumul 14, cântarea 199