Adeseori mi‑e greu pe cale În lumea plină de păcat… Doar harul îndurării Tale Mă ocroteşte ne‑ncetat.
Refren
Tu eşti, Doamne, Stânca mea! Tu îmi eşti adăpost, Când furtuna cea mai grea a lovit fiinţa mea! Tu eşti, Doamne, Stânca mea! Tu îmi eşti adăpost, Tu îmi eşti adăpost!
Strofă 2
Adeseori mi‑e viaţa plină De întristări şi de necaz… Adesea inima‑mi suspină Şi îmi curg lacrimi pe obraz.
Bridge
Doar Tu prin puterea Ta, scut şi pavăză mi-ai fost Căci îndată Mâna Ta, Ţi‑ai întins asupra mea! Doar Tu, prin puterea T, Scut şi pavăză mi‑ai fost și salvat am fost!
Strofă 1
Adeseori mi‑e greu pe cale În lumea plină de păcat… Doar harul îndurării Tale Mă ocroteşte ne‑ncetat.
Refren
Tu eşti, Doamne, Stânca mea! Tu îmi eşti adăpost, Când furtuna cea mai grea a lovit fiinţa mea! Tu eşti, Doamne, Stânca mea! Tu îmi eşti adăpost, Tu îmi eşti adăpost!
Strofă 2
Adeseori mi‑e viaţa plină De întristări şi de necaz… Adesea inima‑mi suspină Şi îmi curg lacrimi pe obraz.
Bridge
Doar Tu prin puterea Ta, scut şi pavăză mi-ai fost Căci îndată Mâna Ta, Ţi‑ai întins asupra mea! Doar Tu, prin puterea T, Scut şi pavăză mi‑ai fost și salvat am fost!
1 / 1▲
1. Adeseori mi‑e greu pe cale
În lumea plină de păcat…
Doar harul îndurării Tale
Mă ocroteşte ne‑ncetat.
R: Tu eşti, Doamne, Stânca mea!
Tu îmi eşti adăpost,
Când furtuna cea mai grea a lovit fiinţa mea!
Tu eşti, Doamne, Stânca mea!
Tu îmi eşti adăpost, Tu îmi eşti adăpost!
2. Adeseori mi‑e viaţa plină
De întristări şi de necaz…
Adesea inima‑mi suspină
Şi îmi curg lacrimi pe obraz.
B: Doar Tu prin puterea Ta, scut şi pavăză mi-ai fost
Căci îndată Mâna Ta, Ţi‑ai întins asupra mea!
Doar Tu, prin puterea T,
Scut şi pavăză mi‑ai fost și salvat am fost!
I: Autor text: Ionel Bazon
Compozitor: Corina Petre