Ionel Bazon V1 C V2 B C [V1] Adeseori mi‑e greu pe cale În lumea plină de păcat… Doar harul îndurării Tale Mă ocroteşte ne‑ncetat. [C] Tu eşti, Doamne, Stânca mea! Tu îmi eşti adăpost, Când furtuna cea mai grea a lovit fiinţa mea! Tu eşti, Doamne, Stânca mea! Tu îmi eşti adăpost, Tu îmi eşti adăpost! [V2] Adeseori mi‑e viaţa plină De întristări şi de necaz… Adesea inima‑mi suspină Şi îmi curg lacrimi pe obraz. [B] Doar Tu prin puterea Ta, scut şi pavăză mi-ai fost Căci îndată Mâna Ta, Ţi‑ai întins asupra mea! Doar Tu, prin puterea T, Scut şi pavăză mi‑ai fost și salvat am fost!