Exodul 15:1 Atunci, Moise şi copiii lui Israel au cântat Domnului cântarea aceasta. Ei au zis: „Voi cânta Domnului, căci Şi-a arătat slava: A năpustit în mare pe cal şi pe călăreţ.
Exodul 15:2 Domnul este tăria mea şi temeiul cântărilor mele de laudă: El m-a scăpat. El este Dumnezeul meu: pe El Îl voi lăuda. El este Dumnezeul tatălui meu: pe El Îl voi preamări.
Exodul 15:3 Domnul este un războinic viteaz: Numele Lui este Domnul.
Exodul 15:4 El a aruncat în mare carele lui Faraon şi oastea lui; Luptătorii lui aleşi au fost înghiţiţi în Marea Roşie.
Exodul 15:5 I-au acoperit valurile Şi s-au coborât în fundul apelor, ca o piatră.
Exodul 15:6 Dreapta Ta, Doamne, şi-a făcut vestită tăria; Mâna Ta cea dreaptă, Doamne, a zdrobit pe vrăjmaşi.
Exodul 15:7 Prin mărimea măreţiei Tale, Tu trânteşti la pământ pe vrăjmaşii Tăi; Îţi dezlănţui mânia Şi ea-i mistuie ca pe o trestie.
Exodul 15:8 La suflarea nărilor Tale, s-au îngrămădit apele, S-au ridicat talazurile ca un zid Şi s-au închegat valurile în mijlocul mării.
Exodul 15:9 Vrăjmaşul zicea: ‘Îi voi urmări, îi voi ajunge, Voi împărţi prada de război; Mă voi răzbuna pe ei, Voi scoate sabia şi-i voi nimici cu mâna mea!’
Exodul 15:10 Dar Tu ai suflat cu suflarea Ta Şi marea i-a acoperit; Ca plumbul s-au afundat În adâncimea apelor.
Strofă 1
¹ Eu Domnului cânta-voi căci slava și-o arată, El năpustita-n mare pe cal și călăreț. ² În Domnul cel puternic tăria mea e toată, și-al cântecelor mele temei de mare preț.
Strofă 2
El m-a scăpat. El este Stăpânul meu cel tare, și Domnul meu cel care în veci Îl voi slăvi. E Dumnezeul veșnic al tatălui meu, care, pe totdeauna, veșnic, doresc a-L preamări.
Strofă 3
³ El e-un viteaz războinic și Domnul e-al Său Nume, ⁴ El aruncat-a-n mare pe Faraon și-ai săi. Pe veci îi înghițiră a Mării Roșii spume ⁵ s-au pogorât în funduri de ape toți cei răi.
Strofă 4
⁶ Puternica Ta Dreaptă vestitu-Și-a tăria, cu mâna Ta, o, Doamne, zdrobit-ai pe vrăjmași ⁷ Tu prin mărimea-Ți sfântă, vestindu-Ți măreția, dobori în praf vrăjmașii - și-acolo sunt rămași.
Strofă 5
Când Tu-Ți pornești mânia, îi mistui ca pe trestii, ⁸ cu-a Ta suflare, apa, atunci ai grămădit, s-au ridicat talazuri ca zidurile crestii și valurile-n mijloc de mări, s-au întărit.
Strofă 6
⁹ Zicea atunci vrăjmașul: gonindu-i îi voi prinde, îi voi prăda... cu ură pe ei m-oi răzbuna, ¹⁰ dar Tu-ai suflat, o, Doamne, și marea cât cuprinde i-a coperit... ca plumbul s-au afundat în ea.
Strofă 1
¹ Eu Domnului cânta-voi căci slava și-o arată, El năpustita-n mare pe cal și călăreț. ² În Domnul cel puternic tăria mea e toată, și-al cântecelor mele temei de mare preț.
Strofă 2
El m-a scăpat. El este Stăpânul meu cel tare, și Domnul meu cel care în veci Îl voi slăvi. E Dumnezeul veșnic al tatălui meu, care, pe totdeauna, veșnic, doresc a-L preamări.
Strofă 3
³ El e-un viteaz războinic și Domnul e-al Său Nume, ⁴ El aruncat-a-n mare pe Faraon și-ai săi. Pe veci îi înghițiră a Mării Roșii spume ⁵ s-au pogorât în funduri de ape toți cei răi.
Strofă 4
⁶ Puternica Ta Dreaptă vestitu-Și-a tăria, cu mâna Ta, o, Doamne, zdrobit-ai pe vrăjmași ⁷ Tu prin mărimea-Ți sfântă, vestindu-Ți măreția, dobori în praf vrăjmașii - și-acolo sunt rămași.
Strofă 5
Când Tu-Ți pornești mânia, îi mistui ca pe trestii, ⁸ cu-a Ta suflare, apa, atunci ai grămădit, s-au ridicat talazuri ca zidurile crestii și valurile-n mijloc de mări, s-au întărit.
Strofă 6
⁹ Zicea atunci vrăjmașul: gonindu-i îi voi prinde, îi voi prăda... cu ură pe ei m-oi răzbuna, ¹⁰ dar Tu-ai suflat, o, Doamne, și marea cât cuprinde i-a coperit... ca plumbul s-au afundat în ea.
1 / 1▲
1. ¹ Eu Domnului cânta-voi căci slava și-o arată,
El năpustita-n mare pe cal și călăreț.
² În Domnul cel puternic tăria mea e toată,
și-al cântecelor mele temei de mare preț.
2. El m-a scăpat. El este Stăpânul meu cel tare,
și Domnul meu cel care în veci Îl voi slăvi.
E Dumnezeul veșnic al tatălui meu, care,
pe totdeauna, veșnic, doresc a-L preamări.
3. ³ El e-un viteaz războinic și Domnul e-al Său Nume,
⁴ El aruncat-a-n mare pe Faraon și-ai săi.
Pe veci îi înghițiră a Mării Roșii spume
⁵ s-au pogorât în funduri de ape toți cei răi.
4. ⁶ Puternica Ta Dreaptă vestitu-Și-a tăria,
cu mâna Ta, o, Doamne, zdrobit-ai pe vrăjmași
⁷ Tu prin mărimea-Ți sfântă, vestindu-Ți măreția,
dobori în praf vrăjmașii - și-acolo sunt rămași.
5. Când Tu-Ți pornești mânia, îi mistui ca pe trestii,
⁸ cu-a Ta suflare, apa, atunci ai grămădit,
s-au ridicat talazuri ca zidurile crestii
și valurile-n mijloc de mări, s-au întărit.
6. ⁹ Zicea atunci vrăjmașul: gonindu-i îi voi prinde,
îi voi prăda... cu ură pe ei m-oi răzbuna,
¹⁰ dar Tu-ai suflat, o, Doamne, și marea cât cuprinde
i-a coperit... ca plumbul s-au afundat în ea.
I: Cântările Bibliei, cântarea 1
Autor text: Traian Dorz