Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 V5 V6 [V1] ¹ Eu Domnului cânta-voi căci slava și-o arată, El năpustita-n mare pe cal și călăreț. ² În Domnul cel puternic tăria mea e toată, și-al cântecelor mele temei de mare preț. [V2] El m-a scăpat. El este Stăpânul meu cel tare, și Domnul meu cel care în veci Îl voi slăvi. E Dumnezeul veșnic al tatălui meu, care, pe totdeauna, veșnic, doresc a-L preamări. [V3] ³ El e-un viteaz războinic și Domnul e-al Său Nume, ⁴ El aruncat-a-n mare pe Faraon și-ai săi. Pe veci îi înghițiră a Mării Roșii spume ⁵ s-au pogorât în funduri de ape toți cei răi. [V4] ⁶ Puternica Ta Dreaptă vestitu-Și-a tăria, cu mâna Ta, o, Doamne, zdrobit-ai pe vrăjmași ⁷ Tu prin mărimea-Ți sfântă, vestindu-Ți măreția, dobori în praf vrăjmașii - și-acolo sunt rămași. [V5] Când Tu-Ți pornești mânia, îi mistui ca pe trestii, ⁸ cu-a Ta suflare, apa, atunci ai grămădit, s-au ridicat talazuri ca zidurile crestii și valurile-n mijloc de mări, s-au întărit. [V6] ⁹ Zicea atunci vrăjmașul: gonindu-i îi voi prinde, îi voi prăda... cu ură pe ei m-oi răzbuna, ¹⁰ dar Tu-ai suflat, o, Doamne, și marea cât cuprinde i-a coperit... ca plumbul s-au afundat în ea.