1. E-un lucru mare, să iubești, c-o inimă nestrămutată,
Și-n fapt pe toți să îi dorește, în n Raiul veșnicului Tată.
Mă ard emoții când cutez, să mă gândesc l-așa o stare,
Căci a iubii cu-adevărat, e-un lucrau-atat de greu și mare.

R: Iubire vreau să fiu, iubire vreau să am,
Iubirea vreau să dau celor din jurul meu!
Aceasta îmi doresc, o, Tată Dumnezeu
Să fiu pe-acest pământ așa că Fiul Tău!

2. E-atât de mare precum e, El însăși Dragostea Divină,
Căci a iubii cu-adevărat, e-o stare-atâta de deplină.
E un întreg, nu-i un compus prefabricat de generații,
Căci a iubii, e Dumnezeu, mai sus de gând și aspirații.

3. E marea Jertfă din Calvar, pentru salvarea omenirii,
Aceasta-nseamnă a iubii, aceasta-i taina nemuririi.
O viață-ntreagă ne luptăm, să semănăm cu Creatorul,
Însă cu cât ne-apropiem, mai mare-i Necuprinzătorul.

4. E-un mare har să dobândim pân' la final, și-un fir de ață,
Din Dragostea de necuprins atât de 'naltă și măreață.
Cu cât dorim tot mai profund, să sfredelim nemuritorul,
Cu-atat noi ne vedem mai nici, iar tot mai mare Creatorul.

5. Să ne iubim cu-adevărat soția, soțul și copiii,
Si pe toți oamenii la rând: ne este scopul inventării.
Cu-acest destin am fost creați, și i provenim din veșnicie,
Ca în final și noi să fim, o jertfă și-o iubire vie.