1. Adeseori vin negrii nori;
de smoală ni-i al vieţii cer;
în suflet cuibăresc fiori;
credinţa parcă ni-i de fier.
Dar, Doamne, Tu privești spre noi,
și-n beznă-ngădui ca să stăm,
să ne ajuţi, ca-n mari nevoi
spre Tine faţa s-o-ndreptăm!

2. Când drumul nostru-i prin tunel,
el în lumină va ieşi,
căci nu vrăjmaşul cel mişel
în lupta lui va birui.
Suntem în mâna Ta, Isus!
Prin jertfă ne-ai răscumpărat.
Tu ne păzeşti - aşa ne-ai spus.
Să credem, deci, cu-adevărat!

I: Cântările Harului, volumul 13, cântarea 165