1. Doamne, să păzesc Cuvântul Tău,
fără lipsuri, sau adăugiri!
Nici un behăit al celui rău
să nu fie-n mine - nicăiri!

R: Nici un behăit de jos
să nu fie auzit,
Doamne, în trăirea mea,
/: ci Cuvântul Tău sfințit! :/

2. Să nu-mi behăie vreun interes
care, pe furiș, în trup e-ascuns,
nici pe vârf de munte, nici la șes
să nu fiu de-a-lui săgeți pătruns!

3. Cu săgeata viului Cuvânt,
Doamne, Tu pătrunde-mă deplin,
ca să moară-n mine ce-i pământ,
să-mi rămână numai ce-i divin!

4. Să păzesc Cuvântul Tău întreg,
Doamne, dă-mi voință și puteri,
și prin Duhul Sfânt să înțeleg
adevărul Tău și-a-Tale vreri!

I: Cântările Harului, volumul 13, cântarea 102