1. În vremuri liniştite şi senine,
când ruga eu mi-o pot-nălţa spre Tine,
mă rog acum și pentru grele clipe,
când ruga mea nu va avea aripe.
O, Doamne-atunci ridică-mă prin har,
/: ca să nu-mi fie traiul în zadar! :/

R: /:Îţi mulţumesc, :/
/: și Te slăvesc! :/
Amin!

2. Căci Tu-mi cunoști fiinţa mărginită,
știi când mă frige-o tainică ispită,
când nori pe cerul vieţii se adună,
şi-n duh și-n trup e beznă și furtună.
O, Doamne-atunci, prin harul Tău preasfânt
/: ridică-mă, ca să nu fiu înfrânt! :/

3. Ascultă-mi ruga azi, când mi-e senină,
fiinţa mea - și-ntr-o lumină plină,
căci eu acesta sunt: a Ta lucrare.
Tu ai plătit a mea răscumpărare!
Să n-aibă cel viclean câștig nicicum
/: când el mă-mpiedică și cad pe drum! :/

I: Cântările Harului, volumul 13, cântarea 83