1. Toată-ngrijorarea mea
s-o arunc asupra Ta,
Doamne, Tu mereu îmi spui
sfatul bun al harului,
și mă-ndemni ca să-l primesc
prin credinţă, să-l trăiesc.
Tu mă vrei curat, curat,
să-Ți slujesc ne-mpovărat.
Și eu vreau, Stăpânul meu,
dă-mi Tu harul Tău mereu!

2. Slăbiciunea mea o ştii,
Tu, Stăpânul celor vii,
Ţie mă predau și-Ți cer
sfinte întăriri din cer,
ca să biruiesc deplin
valuri și furtuni când vin,
să nu fiu nicicând oprit
de la lucrul Tău sfinţit,
ci să-naintez frumos,
roditor şi bucuros!

3. Toată-ngrijorarea mea,
Doamne, cât ar fi de grea,
Tu mă-ndemni, și-mi spui așa:
s-o arunc asupra Ta!
Cât străbat acest pământ,
vreau s-ascult al Tău Cuvânt,
și fierbinte-Ți mulţumesc,
de-ajutorul Tău ceresc!
Eu Te laud ne-ncetat,
Doamne, Tu ești minunat!

C: Ești minunat!

I: Cântările Harului, volumul 13, cântarea 218