1. Orice greutate-n viaţă
e-un îndemn spre rugăciune
/: e o cale spre sfinţire, :/
/: e un har spre-nțelepciune! :/

R1: Dumnezeu prin încercare,
vrea să ne-ndreptăm privirea
/: înspre cerul milei Sale, :/
căci de-acolo-i izbăvirea!

2. Când simţim din plin furtuna
de dureri ce ne-amenință,
/: noi să ştim: e-un har în toate, :/
/: e-o-nnoire în credință! :/

R2: Nu-i nimic prea mic sau mare
pentru Dumnezeul Veşnic,
/: când I-aducem înainte. :/
El ne toarnă-un har în sfeşnic!

3. Căile Lui, câteodată,
trec prin noapte şi prin tină,
/: dar sfârşesc întotdeauna :/
/: într-o limpede lumină! :/

R3: Să-nţelegem bine, bine,
orice greutate-n viaţă,
/: e o seară, dar urmată :/
de frumoasă dimineaţă.

I: Cântările Harului, volumul 13, cântarea 233