1. Cum o floare nu pretinde
slavă pentru-al ei parfum,
și cum mărul își întinde
rodul celor de pe drum,
Doamne-așa să-mi fie toată
viața mea c-un rod ceresc,
fără să aștept vreo plată
de la cei care-l doresc!

2. Doamne, Tu ai zis să fie
floarea-n frumusețea ei,
cerul cu-a lui măreție
toate-n Tine-și au temei!
Nimeni laudă nu cere
pentru mersul lor frumos
căci și viată și putere
Tu le dai - și sus și jos.

3. Dă-mi mereu această stare
în trăirea mea deplin,
să n-aștept vreo închinare,
pentru darul Tău divin!
Tot ce am e de la Tine,
Dumnezeul celor vii;
slavă Ție se cuvine
astăzi și în veșnicii!

I: Cântările Harului, volumul 14, cântarea 78.