1. Isuse, moartea Ta vestim,
la Cina sfântă când venim.
În amintirea Ta ne-am strâns,
să Te-adorăm prin cânt, nu-n plâns!
/: Eternul Nume-Ţi înălţăm
și-al Tatălui - Îl lăudăm! :/

2. Ce oare Tatăl a simţit,
când Fiul Său a fost jertfit?
Tot ceru-a dat atunci un semn,
când El a fost-nălţat pe lemn!
/: Prin moartea Lui, noi, cei vrăjmaşi,
suntem cu Dumnezeu părtaşi! :/

3. Prin suferinţi şi chin amar
ne-a dat al mântuirii har,
El S-a lăsat pe cruce frânt,
ascultător de Tatăl Sfânt,
/: să devenim ai Săi copii,
ca să-L slăvim în veşnicii! :/

4. Mireasmă sfântă, jertfa Ta
a fost, Isus, pe Golgota.
La Dumnezeu S-a înălţat
mărindu-I slava ne-ncetat!
/: Să-L lăudăm cu foc mereu,
ca Tată, dar şi Dumnezeu! :/

I: Cântările Harului, volumul 13, cântarea 277