1. Să nu Te laşi împiedicat
de slaba-mi rugăciune,
ci, Doamne-n harul Tău bogat,
în mine foc Tu pune!
Cu focul Tău apoi s-aprind
pe alţii pentru Tine,
și cu iubirea să-i cuprind
spre-al mântuirii bine!

2. Nepăsător pe lângă timp
nicicând să nu pot trece,
și adevărul să nu-l schimb
pe-al lumii aur rece!
C-un duh de hărnicie sfânt
și c-o lumină plină
să trec lucrând azi pe pământ,
spre slava Ta deplină!

3. Vreau, Doamne, să Te bucuri Tu
de mine totdeauna,
Te rog, prin har mereu mă du
pe calea Ta cea una.
Să nu Te laşi împiedicat
de mine niciodată,
chiar când nu-i ruga foc curat,
iubirea-i înfocată!

I: Cântările Harului, volumul 13, cântarea 309