1. Credinţa dăruită
de Dumnezeul Sfânt,
lucrează liniştită
spre cer deplin avânt.
Cel ce-a primit-o-n sine
îl zboară necurmat
pe înălţimi divine
de adevăr curat!

2. Credinţa este harul
spre naşterea din nou,
și-n suflet pune jarul
de cer - spre-al lui ecou!
Când viaţa nu arată
în ea divinul cer,
credinţa nu-i curată
şi nu e-n adevăr!

3. Să ne-ncercăm credința,
cât mai suntem pe drum,
ca să păstrăm ființa
în soare nu în fum!
Azi trupul ni-i în vale,
dar casa ne e Sus;
să înălţăm pe cale
un Nume sfânt: ISUS!

I: Cântările Harului, volumul 13, cântarea 317