1. Dacă graiul mi-ar pieri,
Doamne, tot Te voi slăvi!
Dac-auzu-mi va-nceta,
duhul meu Îţi va cânta!

R: Cântul meu nu-i numa-n trup,
ca să pot să-l întrerup,
ci mi-e-n duh - mereu nestins,
căci, Isus, Tu l-ai aprins.
Și Te rog cu nehotar,
cântul fă-mi-l numai har,
să Te-nalţe orişicând,
și când trec prin văi plângând.
Slavă, slavă-Ţi cânt mereu,
scump Mântuitorul meu!
Te slăvesc și Te iubesc,
scump Mântuitor Ceresc!

2. Dacă tot ce am acum
nu m-ar însoţi pe drum,
mi-aş-nălța credinţa Sus,
și prin ea Îți cânt, Isus!

3. Când de-aici mă vei muta,
vreau în veci să-Ţi pot cânta,
căci iubirea mea dintâi,
o, Isuse, Tu-mi rămâi!

I: Cântările Harului, volumul 12, cântarea 91