1. Când cel vrăjmaş mă ispiteşte
cu gânduri pentru vechea-mi fire,
şi-și caută un loc hoţeşte,
să aibă-n mine negăsire!
/: Ajută-mi, Doamne, :/
să aibă-n mine negăsire!

2. Dar când Tu vii cu adevărul,
și cauţi loc de găzduire,
ca să-mi aducă-n viaţă cerul,
să ai în mine-adânc găsire!
/: Ajută-mi, Doamne, :/
să ai în mine-adânc găsire!

3. Şi uşa spre vrăjmaş să-mi fie
închisă cu desăvârşire,
dar larg deschisă numai Ție
în nevremelnică iubire!
/: Ajută-mi, Doamne, :/
să-Ţi dau o veşnică iubire!

I: Cântările Harului, volumul 12, cântarea 109