1. Eu nu știu nici să scriu și nici să cânt,
de nu-mi cobori din cer al Tău Cuvânt.
Dar, Doamne, nici nu vreau să știu ceva,
decât ce-mi dai de Sus, din voia Ta!

R: Cu ce-mi dai Tu mereu,
Te laud, Domnul meu,
căci numai ce primesc,
prin harul Tău ceresc,
e adevăr preasfânt,
cu care pot să-Ţi cânt!

2. Eu n-am nimic, nimic în mine bun,
cu ce-aș putea să-Ţi cânt, să scriu, să spun,
căci, Doamne, Tu eşti Cel ce-mi dai deplin
comori de har şi de-adevăr divin!

3. Eu mă deschid prin rugă ne-ncetat,
ca să mă umpli Tu cu-adevărat,
cu tot ce știi c-ar fi mai de folos,
să-Ţi cânt, să spun de Tine mai frumos!

I: Cântările Harului, volumul 12, cântarea 221