1. Un cântec se cuvine
în fiecare clipă,
să-Ţi-nalţ, Isuse, Ţie,
pe-a dragostei aripă.
Căci Tu, prin marea jertfă,
pe Golgota plătită,
/: mi-ai dat o mântuire
și-o viaţă-nveșnicită! :/

2. M-ai strămutat din moarte
în cerul vieţii sfinte,
acolo-n taina Casei
Eternului Părinte.
Acum, trecând prin lume,
mi-ai dat frăţietate,
/: ca să-Ţi cântăm iubirea
și-a-Tale haruri toate! :/

3. Un cântec de mărire
și mulţumire vie,
în fiecare clipă,
Ți Se cuvine Ție!
Ajută-mă Isuse,
să-mi pot plini dorinţa,
/: o laudă spre Tine
să-mi fie-n veci fiinţa! :/

I: Cântările Harului, volumul 12, cântarea 224