1. Laudă Domnului, laudă Domnului,
laudă Domnului, laudă!
Să-mi zică inima neîncetat
și gura s-o urmeze-apropiat,
/: să cânte-n orice timp: Fii lăudat! :/
O, Doamne-n veci fii lăudat!

2. Laudă Domnului, laudă Domnului,
laudă Domnului, laudă!
Și paşii mei s-arate orişicând,
că-n mersul lor e-un duh smerit şi blând,
/: o armonie-a liniştii cântând, :/
pe Domnul Păcii lăudând!

3. Laudă Domnului, laudă Domnului,
laudă Domnului, laudă!
Să se desprindă clar din tot ce fac,
că sunt al Domnului și Lui să-I plac,
/: că totu-i laudă - izvor, nu lac - :/
spre El, acum şi-n veac de veac!

I: Cântările Harului, volumul 12, cântarea 262