1. Cât de trist și ofilit
sunt când ies la "soare",
când nu sunt adăpostit
sub a Ta răcoare!
/: Doamne, aripile Tale
sunt a mea răcoare! :/

2. Tu îmi spui cu-apăs mai greu,
să rămân cu Tine,
sub aripa Ta mereu
e cerescul Bine!
/: Doamne-n aripile Tale
viața mea se ține! :/

3. Vesel sunt întruna când
umbra Ta cea sfântă
mă acoperă oricând!
Duhu-atunci îmi cântă!
/: Doamne, aripile Tale
înspre cer m-avântă! :/

I: Cântările Harului, volumul 12, cântarea 289