1. Să nu cântăm cu gura fără duh,
e o minciună-ntinsă în văzduh!
/: În ea nu-i laudă pentru Hristos,
e numai vechiul eu cu strai frumos! :/

2. Adevăratul cântec e un foc,
o jertfă mistuită-n orice loc,
/: pe-altarul rânduit de Dumnezeu,
să-l ardă, ca tămâie, Lui mereu! :/

3. Cântările de laudă Îi plac,
când inima-i "bujori" ce se desfac,
/: când corzile-i vibrează pentru El,
atunci arată cum e sfântu-I fel! :/

4. Să nu cântăm cu gura melodii,
ce nu ţâşnesc din Duhul celor vii!
/: să aibă-n ele Duhul lui Hristos,
și pacea Lui - nu cum e-n lume jos! :/

I: Cântările Harului, volumul 12, cântarea 330