1. Cu mulţumire-adâncă
în inimă mereu,
şi c-o credinţă stâncă
Îţi cânt, o, Tatăl meu!
Te laud, Te laud,
/: cu mulțumire-adâncă, :/
/: Slăvite Dumnezeu! :/

2. Cu bucurie plină
Ți-aduc în duh smerit,
cântare în lumină,
o, Tatăl meu iubit!
Te laud, Te laud,
/: cu bucurie plină, :/
/: Stăpâne Preamărit! :/

3. Cu dragoste fierbinte,
pe nor și pe senin,
cântând Te-nalț, Părinte,
oricâte-n viaţă vin!
Te laud, Te laud,
/: cu dragoste fierbinte, :/
/: O, Tatăl meu Divin! :/

4. Căci rostul meu pe lume
e-acesta: să Te cânt,
să-Ţi laud Sfântul Nume
mai clar și mai cu-avânt!
Te laud, Te laud,
/: Cel mai presus de Nume, :/
/: o, Dumnezeu Preasfânt! :/

I: Cântările Harului, volumul 12, cântarea 340