1. Cum cerurile și pământul,
și-a-Tale veşnice lucrări
spun slava Ta cu-ntreg avântul,
/: s-o spun și eu pe-orice cărări, :/
/: o, Doamne-n trai și prin cântări! :/

2. Să am şi eu statornicia
cum ceru-o are-n slujba sa;
să nu m-abat din mărturia
/: ce-o spun acum spre slava Ta, :/
/: o, Doamne-n cânt și-n viața mea! :/

3. Tu m-ai creat în unitate
cu ce e jos şi-n slăvi cereşti,
cum măreţia Ta străbate
/: prin ele, să Te vezi cum eşti, :/
/: şi-n mine-aşa să străluceşti! :/

I: Cântările Harului, volumul 12, cântarea 347