1. Să nu spun altora ce nu am eu.
Să fiu, o, Doamne, adevăr mereu,
/: în vorba mea și-n traiul meu, deplin
să spun mai clar Cuvântul Tău divin! :/

2. Tu știi, că sunt pândit la orice pas
de-un duh, ce-mi spune firii ca să las
/: din adevărul Tău, să nu-l trăiesc
întreg - cu vorba, însă, să-l vestesc! :/

3. Îţi mulţumesc de gândul ce mi-l spui
acum - și-n rugăciunea mea să-l sui
/: la tronul Tău de har, să-mi dai puteri
să-l împlinesc - dup-ale Tale vreri! :/

4. Un adevăr întreg să fiu oricând:
în crez, în vorbă-n cânt, în trai şi-n gând!
/: Prin toate, Doamne, să fii înălţat
frumos și limpede și-adevărat! :/

I: Cântările Harului, volumul 12, cântarea 349