1. Dă-mi harul credinţei în vremea de-acum,
când şerpii-ndoielii ascunși stau în drum;
/: în gânduri, în vorbe, în fapte-n dorinți,
Isuse dă-mi harul preasfintei credinţi :/

2. Dă-mi harul credinţei adânc și curat,
când sufletul geme, adânc apăsat!
/: Când veacu-ndoielii scrâşneşte din dinţi,
Isuse dă-mi harul preasfintei credinței. :/

3. Dă-mi harul credinţei mereu mai aprins,
de gheaţa-ndoielii să fiu neatins,
/: Te rog cu putere și lacrimi fierbinţi,
Isuse dă-mi harul preasfintei credinţi. :/

4. Dă-mi harul credinţei, să zbor tot mai sus,
de munţii-ndoielii să fiu nerăpus;
/: când mușcă durerea, când vin suferinţi,
Isuse dă-mi harul preasfintei credinţi. :/

5. Dă-mi harul credinţei, să trec liniştit,
pe marea-ndoielii cu valu-i cumplit.
/: Vâslind cu putere și noi stăruinţi,
Isuse dă-mi harul preasfintei credinţi. :/

6. Dă-mi harul credinţei, să pot să privesc,
spre ţărmul nădejdii spre care pășesc,
/: mergând pe cărarea urmată de sfinți,
Isuse prin harul preasfintei credinţi. :/

7. Dă-mi harul credinţei, să pot rămânea,
în Tine statornic cu dragostea mea,
/: topit în lumina slăvitei Fiinţi,
Isuse prin harul preasfintei credinţi. :/

I: Cântările Harului, volumul 1, cântarea 192