1. Blândeţea e-o lumină
ce are numai faţă!
De-oriunde e privită
nu are nori, sau ceaţă!

R: Hristos e Blândețea,
și-n veci Tinereţea
în cel ce-L primeşte
şi-n duh Îl sfinţeşte!

2. Blândeţea este roadă
a Duhului Preasfântul,
în inima-nnoită
de Dumnezeu - Cuvântul!

3. Blândeţea e-njugare
la jugul sfânt și tainic
al lui Hristos, fiindu-I
Cuvântului Său crainic!

4. Creştin e doar acela
ce are ca lumină
în orișice mişcare
blândeţea cea divină!

I: Cântările Harului, volumul 12, cântarea 397