1. Încălţămintea firii tale
s-o scoţi când ești în locul sfânt.
Să calci cu teamă deal şi vale
din Viul, Nou Aşezământ!

R: Roagă-te lui Dumnezeu,
să-ți dea har mereu, mereu,
să-I asculţi deplin, deplin,
viul Său Cuvânt divin!

2. Atunci eternul glas din ceruri,
prin Cartea Sfântă-ți va vorbi,
și tainicele adevăruri
în haine albe-ți vor veni.

3. Atunci credinţa și iubirea,
pe calea lor te vor purta,
ca să pricepi orânduirea
cea nouă-n care tu vei sta!

4. Atunci cunoști cu negreșeală
Divinul Trup al lui Hristos,
și lumea nu te mai înşeală
cu prefăcutu-i chip frumos!

5. Să-ţi scoţi deplin încălţămintea
cea veche-atunci când tu păşeşti,
să înţelegi adânc cu mintea
și duhul, tainele cereşti!

I: Cântările Harului, volumul 10, cântarea 253