Nicolae Moldoveanu V1 C V2 C V3 C V4 C V5 C [V1] Încălţămintea firii tale s-o scoţi când ești în locul sfânt. Să calci cu teamă deal şi vale din Viul, Nou Aşezământ! [C] Roagă-te lui Dumnezeu, să-ți dea har mereu, mereu, să-I asculţi deplin, deplin, viul Său Cuvânt divin! [V2] Atunci eternul glas din ceruri, prin Cartea Sfântă-ți va vorbi, și tainicele adevăruri în haine albe-ți vor veni. [V3] Atunci credinţa și iubirea, pe calea lor te vor purta, ca să pricepi orânduirea cea nouă-n care tu vei sta! [V4] Atunci cunoști cu negreșeală Divinul Trup al lui Hristos, și lumea nu te mai înşeală cu prefăcutu-i chip frumos! [V5] Să-ţi scoţi deplin încălţămintea cea veche-atunci când tu păşeşti, să înţelegi adânc cu mintea și duhul, tainele cereşti!