S-au năpustit spre mine negre gânduri, ca nişte oşti sălbatice din iad, /: și beznă poartă lungile lor rânduri, ce-mi înfăşoară duhul ca să cad! :/
Strofă 2
Mă vor trântit, gemând, în ţărna rece, acoperit în deznădejde grea, /: să nu mai văd în jur ce se petrece, cu ochi legaţi îmi vor credinţa mea! :/
Strofă 3
Dar simt, Isuse, mâna Ta cea bună cum mă cuprinde și mă ia de jos, /: şi văd că iarăși suntem împreună în raiul păcii sfinte, luminos. :/
Strofă 4
Tu nu mă lași strivit de negre gânduri, ci gândul Tău mi-l torni în duh mereu, /: din el se nasc apoi senine rânduri de oști cerești cu chip de Dumnezeu! :/
Strofă 1
S-au năpustit spre mine negre gânduri, ca nişte oşti sălbatice din iad, /: și beznă poartă lungile lor rânduri, ce-mi înfăşoară duhul ca să cad! :/
Strofă 2
Mă vor trântit, gemând, în ţărna rece, acoperit în deznădejde grea, /: să nu mai văd în jur ce se petrece, cu ochi legaţi îmi vor credinţa mea! :/
Strofă 3
Dar simt, Isuse, mâna Ta cea bună cum mă cuprinde și mă ia de jos, /: şi văd că iarăși suntem împreună în raiul păcii sfinte, luminos. :/
Strofă 4
Tu nu mă lași strivit de negre gânduri, ci gândul Tău mi-l torni în duh mereu, /: din el se nasc apoi senine rânduri de oști cerești cu chip de Dumnezeu! :/
1 / 1▲
1. S-au năpustit spre mine negre gânduri,
ca nişte oşti sălbatice din iad,
/: și beznă poartă lungile lor rânduri,
ce-mi înfăşoară duhul ca să cad! :/
2. Mă vor trântit, gemând, în ţărna rece,
acoperit în deznădejde grea,
/: să nu mai văd în jur ce se petrece,
cu ochi legaţi îmi vor credinţa mea! :/
3. Dar simt, Isuse, mâna Ta cea bună
cum mă cuprinde și mă ia de jos,
/: şi văd că iarăși suntem împreună
în raiul păcii sfinte, luminos. :/
4. Tu nu mă lași strivit de negre gânduri,
ci gândul Tău mi-l torni în duh mereu,
/: din el se nasc apoi senine rânduri
de oști cerești cu chip de Dumnezeu! :/