Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 [V1] S-au năpustit spre mine negre gânduri, ca nişte oşti sălbatice din iad, /: și beznă poartă lungile lor rânduri, ce-mi înfăşoară duhul ca să cad! :/ [V2] Mă vor trântit, gemând, în ţărna rece, acoperit în deznădejde grea, /: să nu mai văd în jur ce se petrece, cu ochi legaţi îmi vor credinţa mea! :/ [V3] Dar simt, Isuse, mâna Ta cea bună cum mă cuprinde și mă ia de jos, /: şi văd că iarăși suntem împreună în raiul păcii sfinte, luminos. :/ [V4] Tu nu mă lași strivit de negre gânduri, ci gândul Tău mi-l torni în duh mereu, /: din el se nasc apoi senine rânduri de oști cerești cu chip de Dumnezeu! :/