1. Cuvintele ce le rosteşti,
deschise uşi să fie
spre înălțimile cereşti,
/: la cei cu care-acuma ești
părtaş la drumeție. :/

2. Cântările ce tu le cânți
balsam ceresc să poarte,
să fie căi, să fie punţi,
/: să treacă orice negrii munţi
în raiul fără moarte. :/

3. Și faptele ce te-nsoțesc,
să fie roade coapte
în Soarele dumnezeiesc
/: de adevăr și har ceresc,
de-i ziuă ori de-i noapte. :/

4. Așa te vrea Isus să fii,
de spui că El ţi-i Viață:
o călăuză spre vecii,
/: izvor de sfinte bucurii
spre slava Lui măreaţă! :/

I: Cântările Harului, volumul 9, cântarea 173