Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 [V1] Cuvintele ce le rosteşti, deschise uşi să fie spre înălțimile cereşti, /: la cei cu care-acuma ești părtaş la drumeție. :/ [V2] Cântările ce tu le cânți balsam ceresc să poarte, să fie căi, să fie punţi, /: să treacă orice negrii munţi în raiul fără moarte. :/ [V3] Și faptele ce te-nsoțesc, să fie roade coapte în Soarele dumnezeiesc /: de adevăr și har ceresc, de-i ziuă ori de-i noapte. :/ [V4] Așa te vrea Isus să fii, de spui că El ţi-i Viață: o călăuză spre vecii, /: izvor de sfinte bucurii spre slava Lui măreaţă! :/