1. Un sol al adevărului să fiu,
cât timp voi trece-al lumii greu pustiu.
Prin vorbe de-l rostesc, sau pus în cânt,
să nu-i acopăr felul lui cel sfânt!

R: Adevărul e Hristos,
și în slăvi și-aicea jos!
E cuvântul lui de jar,
purtător de cer și har!

2. Un fiu al dragostei adevărat,
să fiu, prin lumea urii, necurmat!
În traiul meu cel nou ce l-am primit,
lumina dragostei s-o-nalț smerit!

R2: Dragostea e-n veci Hristos,
arătată luminos,
sus pe Golgota deplin,
în al jertfei foc divin!

3. Un foc ceresc aprins pe-acest pământ,
să ard spre slava Tatălui Preasfânt,
oricând și-oriunde-așa să fiu întreg,
pe cei legați să pot ca să-i dezleg!

R3: Focul meu e-n veci Hristos,
și din El, eu ard frumos,
și aici și-n cer, mereu,
pentru El și Dumnezeu!

I: Cântările Harului, volumul 10, cântarea 43.