1. Am mai trăit grăbiți încă un an,
Și anul care vine ne-așteaptă calm în prag,
Iar stelele cu dor stau și privesc,
Să spună iar povestea despre un Prunc ceresc.
Lumina lor cum a condus la El,
Trei magi veniți cu daruri jos în Betleem,
Păstori aleargă-n grabă către ieslea Sa
Și ceru-ntreg răsună: „Tu ești Dragostea!”

2. Am mai trăit grăbiți încă un an
Și anul care vine m-așteaptă calm în prag,
Iar eu, pierdut prin veacuri,
Azi m-opresc și-ntreb:
„Ai știut atunci, în iesle, că ai să mori pe lemn?”

3. Oare-ai știut?
Iubirea Ta va rupe orice lanț, oricât de greu!
Că sângele ce-a curs pe lemn în locul meu
Îmi va spăla trecutul.
Oare-ai știut
Că fiecare vorbă a Ta va fi din cer?
Că pașii Tăi de Miel, grăbind către măcel,
Vor clătina pământul?

4. Oare-ai știut
Că voi trăda iubirea Ta, în drumul meu?
Cu un sărut voi vinde lacom Cerul Tău,
O, Prunc din iesle!
El este Domn, Hristos în veci e Rege!
Iubirea, slava Lui o preamărim!
Iubirea, slava Lui o preamărim!