1. Privirea mea-nsetată caută lumină,
pe care Faţa Ta, Isuse, o revarsă,
/: căci numai ea, cu-mbelşugare-mi dă deplină
răcoare-n inima de frământare arsă. :/

2. Urechea mea flămândă caută dulceaţa
Cuvântului, pe care gura Ta-L rosteşte.
/: El e-adevărul ce-mi desăvârşeşte viaţa,
și-n luptele divine pururi mi-o-ntăreşte. :/

3. Iubirea mea, iubirea Ta mai viu o cere,
și știu că Tu mi-o dai cu largă dărnicie.
/: Să mă deschid spre tot ce eşti, dă-mi Tu putere,
Isuse, să trăiesc precum Îți place Ție! :/

I: Cântările Harului, volumul 9, cântarea 362