1. O lumină ce iubește,
Doamne, Tu m-ai rânduit,
şi o sare ce vorbeşte
despre harul Tău sfinţit.

R: Aşa mă vrei
pe-acest pământ,
și-mi dai, și-mi cei
/: al Tău Cuvânt :/
să-l-nalţ cu-avânt,
prin tot ce sânt,
o, Tată Sfânt!

2. O epistolă aprinsă,
Doamne, m-ai făcut să fiu,
candelă-ntr-o lume stinsă,
cedru verde-ntr-un pustiu.

3. O cetate de scăpare
Doamne-aici m-ai aşezat,
înspre-a harului iertare
să-l aduc pe vinovat.

4. Doamne, veşnic pentru Tine
m-ai zidit, și-n har m-ai pus,
slava Ta spre orişicine
s-o înalţ şi-acum, și sus!

I: Cântările Harului, volumul 8, cântarea 203