1. Ne clătinăm de multe ori,
e marea lumii-nvolburată.
Ne clătinăm și ne-ndoim,
dar Adevărul niciodată!

R: /:Isuse, Tu eşti Adevărul! :/
Ești Stânca tare de ne-nvins!
/: Tu ne-ai răscumpărat prin jertfă, :/
/: şi-n Tine veşnic ne-ai cuprins! :/

2. Noi obosim din când în când
lucrând în via minunată;
noi obosim, ni-i trupul slab,
dar Adevărul niciodată!

3. Noi tremurăm ades, văzând
că lupta-i mai înverşunată!
Noi tremurăm şi mai cârtim,
dar Adevărul niciodată!

4. Noi mai privim înspre pământ,
uităm de Ţinta ce ni-i dată!
Noi mai privim și ce nu-i sfânt,
dar Adevărul niciodată!

5. Din toată inima dorim
statornicie mai curată,
să fim ca Adevăru-n veci:
să nu ne frângem niciodată!

I: Cântările Harului, volumul 8, cântarea 216