1. Ochii Tăi, văd totul, Doamne:
văd al inimii afund!
//: De pătrunderea lor sfântă(bis 1) :/
/: eu nu pot să mă ascund. (bis 1) ://

2. Tu-mi știi orice adiere:
înspre cer, sau spre pământ;
//: înspre voia mea firească, (bis 1) :/
/: sau spre gândul Tău prea sfânt. (bis 1) ://

3. Tu cunoști izvorul tainic
al dorințelor ce-mi vin.
//: Tot ce nu e de la Tine, (bis 1) :/
/: stinge-n mine pe deplin! (bis 1) ://

4. Vreau, prin harul Tău cel veșnic,
să Te-ascult oricând și-n tot,
//: iar de-a-mele voi și planuri (bis 1) :/
/: nici o clipă să nu pot! (bis 1) ://

5. Doamne, când privești spre mine,
să se vadă limpezit
//: voia Ta dumnezeiască (bis 1) :/
/: și prin ea să fii slăvit! (bis 1) ://

I: Cântările Harului, volumul 8, cântarea 167.