1. Vorbește inimii din pieptul meu,
și fă-o Doamne, să-nțeleagă
Cuvântul Tău, prin dragoste, mereu,
și voia Ta deplin s-aleagă!

R: Vorbește inimii,
și-n ea s-aprinzi mereu
iubirea pentru Tine,
Isuse, Domnul meu!

2. Vorbește inimii, c-atuncea pot
să Te-nțeleg cu ascultare,
că-n dragoste e adevărul tot,
prin ea mă pui să fac lucrare!

3. Vorbește inimii, căci doar în ea,
ca Domn, eu Te sfințesc, Isuse!
Prin focul dragostei, ființa mea,
Ți-arată Fețele nespuse!

4. Vorbește inimii, căci vreau deplin
un martor viu să-Ți fiu pe cale!
Cu Tine-alături, jugul Tău divin
să-l port pe munte și în vale!

5. Vorbește inimii, așa cum știi,
și crește-mi a iubirii lavă
spre Tine, Mire drag, ce-ai spus că vii
ca să mă iei cu-ai Tăi în slavă!

I: Cântările Harului, volumul 8, cântarea 149.