1. Numai Ţie se cuvine
închinare azi şi-n veac
căci din slăvile senine,
Te-ai plecat, umil, spre mine,
Rana Ta să-mi fie leac,
/: Drumul Tău cel sfânt pe plac! :/

2. Numai Ţie Ţi se-aduce
al iubirii larg şuvoi,
căci în clipa de răscruce,
dat-ai tronul pentru-o cruce,
să n-ajungem trişti și goi
/: judecata de apoi! :/

3. Numai Ţie Ţi se cade
toată slava pentru veci,
câci ești Râul ce nu scade,
Pomul pururi plin de roade,
iar prin valea morţii reci,
/: fără teamă, Tu mă treci! :/

4. Din vecie în vecie,
pe pământ și-n ceruri, sus,
Numele slăvit să-Ți fie,
numai Ţie, numai Ție
numai Ţie, scump Isus,
/: Soare veşnic neapus! ... :/

I: Cântările Harului, volumul 8, cântarea 236
Text: Constantin Moisa