1. Isuse, Rob dumnezeiesc
umbrit de-a morţii vale,
mă chemi argint să cântăresc
ca plată vieţii Tale...
Nici eu, nici alţii n-au știut,
nici preţ şi nici măsură,
căci Te-am hulit și Te-am bătut...
Te-am răstignit cu ură...

2. Isus, măreţ Izbăvitor,
ce pot să-Ţi dau ca plată,
căci Tu, prin chin îngrozitor,
m-ai smuls din judecată!
Să-nalț pahar de izbăviri
spre mii de binefaceri,
pe-altarul sfintelor trăiri,
pe vatra mutei coaceri!

3. Isuse, Mielule Divin,
ce plată-mi ceri Tu mie,
căci toate de la Tine-mi vin
şi azi și-n veşnicie!
Primeşte-mi câmpul odrăslit
sub ploaia fericirii,
primeşte-mi cântul zămislit
în flacăra iubirii!

I: Cântările Harului, volumul 8, cântarea 242
Text: Constantin Moisa