1. Când vru Cel Prea-nalt ca să cheme
pe-Avram din Chaldeea, din Ur,
/: i-a dat a păzi, peste vreme,
porunca tăierii-mprejur, :/
un semn, un semn, un semn al tăierii-mprejur!

2. Tăiat împrejur, să nu piară,
era rob și fiu de iudeu.
/: Dar azi, nu tăiaţi pe afară
îi vrea pe ai Săi Dumnezeu: :/
în duh, în duh! Aşa azi ne vrea Dumnezeu!

3. Tăiat împrejur de o mână
a fost un popor de demult;
/: azi, rupt dintr-o lume păgână,
așa sunt chemat să ascult; :/
salvat, salvat, sub nou legământ, să ascult...

4. Tăiat împrejur, după Lege,
în carne, era Israel,
/: dar noi de al harului Rege
am fost însemnați pentru El. :/
Pe veci de veci, sfinţiți şi-nsemnați pentru EI.

I: Cântările Harului, volumul 8, cântarea 244
Text: Constantin Moisa