1. Câinii între ei se mușcă,
își arată colții mari.
/: să n-aveți ca ei, în vorbe,
colții ascuțiți și tari. :/

2. Dumnezeu ne-a pus, ca mieii
pe pământ, smeriți și blânzi,
/: să-mpărțim cu dărnicie
pâinea păcii la flămânzi. :/

3. Căci afară vor fi câinii.
Ei în ceruri nu pătrund.
/: Cei cu colți sunt duși cu toții
în adâncul fără fund. :/

4. Ce frumos e adevărul,
scris în veșnicul Cuvânt!
/: Să-l primim, copii, în viață,
și să-l spunem pe pământ! :/

I: Cântările Harului, volumul 8, cântarea 79.