1. Când Tu mă iei la Tine,
de orişiunde-aş fi,
mă duci pe culmi divine
să-Ţi pot adânc sluji.

R: Îţi mulţumesc, Isuse,
căci Tu m-ai ridicat,
şi în lucrarea vieţii
pe veci m-ai aşezat!

2. Mă-nveţi cărarea sfântă
să merg pe ea cu spor,
iar Duhul Tău m-avântă
spre cer, biruitor.

3. M-ai pus păstor la turma
preasfintelor comori,
ca să le-mpart cu râvnă
la sfinții călători.

4. Mă treci prin văi de moarte,
dar nu sunt prins de ea,
căci mâna Ta cea bună
mi-adăpostire grea.

5. Tu m-ai luat din urma
lumescului frământ
să-Ţi pot păzi, Isuse,
al Tău Aşezământ!

I: Cântările Harului, volumul 8, cântarea 294