1. Pribegind pe-a lumii vale,
mi-ai ieşit, Isuse-n cale,
/: și c-o blândă întrebare
mi-ai dat dulce alinare. :/

2. M-ai chemat să vin la Tine,
unde nu mai sunt suspine,
/: în a harului cetate,
unde nu mai sunt păcate. :/

3. Tu mi-ai spus că-n jertfa-Ţi plină
mi-ai plătit întreaga vină.
/: Şi de-ascult a Ta povaţă,
Tu îmi dai o nouă viaţă. :/

4. Eu Te-am ascultat, Isuse,
și-Ți simt harurile-aduse
/: în întreaga mea fiinţă
de la Tine, prin credinţă! :/

5. Mulţumesc cu-nchinăciune
în smerită rugăciune.
/: pentru ce mi-ai dat Tu mie!
Lăudat fii în vecie! :/

I: Cântările Harului, volumul 8, cântarea 313