1. Dragostea cu părtășie
este cea adevărată.
Ea-i din Dumnezeu - și-i vie,
nu e rece, nici uscată!

R1: Ea cuprinde pe toți sfinții;
nu-i nicicând părtinitoare,
căci lumina cunoștinții
o îmbracă-n strai de soare!

2. Dragostea cu adevărul
este-o unitate sfântă.
Felul ei întreg e cerul,
stări de jos n-o mai frământă!

R2: Duhul ei e de mireasă,
care-așteaptă, sfânt, pe Mire,
și târâtă nu se lasă
de pământ și-nchipuire!

3. Dragostea-i neobosită,
jugul lui Hristos când poartă;
strălucirea-i e smerită;
n-are gard și n-are poartă.

R3: Ea e-n Dumnezeu Cel Veșnic,
căci El este-a ei ființă!
Să-i fim dragostei un sfeșnic,
și să-i ardem prin credință!

I: Cântările Harului, volumul 12, cântarea 388.