1. În Casa Domnului eu pot privi
a Lui nespusă frumusețe.
În altă parte El nu poate fi
nici rânduirile-I mărețe.

R: /:Frumusețea Domnului, :/
Doar în Casa Lui,
eu o pot vedea
și-o pot gusta
/: sfântă, cum e ea! :/

2. Și Casa Domnului e Locul sfânt,
acolo unde stăpânește
iubirea și-adevărul din Cuvânt,
și pacea dulce care crește!

3. Divina Casă-i Trupul lui Hristos,
și pe pământ doar ea-i lumină.
În ea sunt eu, prin harul luminos,
și-L văd pe Domnu-n Slava-I plină!

4. Îi mulțumesc c-am fost pe veci cuprins
în sfânta și eterna Casă!
Mă bucur și mă-nchin în duh aprins
de Fața Domnului frumoasă!

I: Cântările Harului, volumul 12, cântarea 63.