1. Chiar de nu sunt înţeles,
eu Te laud necurmat.
Tu să ai divin cules
din fiinţa ce mi-ai dat.

R: Doamne, Te laud, Te laud mereu,
Tu eşti iubirea adâncului meu!

2. Nu la oameni vreau să plac,
când Te laud prin cântări.
Cântu-mi e vibrare-n veac
de aici spre sfinte zări.

3. Fericit sunt când primeşti
jertfa laudei pe-altar,
căci prin ea, aşa cum eşti,
Doamne, Te înalț mai clar!

4. Dacă Tu mă înţelegi
asta-mi este de ajuns.
Dorurilor mele-ntregi
Tu le eşti deplin răspuns.

I: Cântările Harului, volumul 8, cântarea 378