1. Doamne, Mângâierea mea,
inima mi-e tot mai grea
sub povara dorului
înspre-naltul norului,
ce Te-aduce luminos,
să mă iei de jos,
să mă urci pe albe căi
din amare văi!

2. Doamne, Ajutorul meu,
sufletul mi-e mai la greu,
duhu-mi e mai apăsat
de atâta aşteptat!
Din slăvitele tării,
Tu ai spus că vii,
să mă urci pe albe căi
din amare văi!

3. Doamne, Mirele meu drag,
trupu-mi este tot mai slab,
dar iubirea mi-e mai jar,
și Te cheamă iar şi iar:
vino, vino, scump Isus,
căci demult Te-ai dus!
Urcă-mă pe albe căi
din amare văi!

I: Cântările Harului, volumul 8, cântarea 389